Interviu cu soprana Kele Brigitta



Dragă Brigitta, când ți-ai descoperit vocația? Care a fost momentul în care ai știut că vei fi cântăreță ?
Nu a fost un moment anume când am știut că voi fi cântăreață, dar de mică, de pe la 7, 8 ani, cântam foarte des în corul bisericii dar și solo. Familia mea fiind foarte credincioasă, de confesiune romano- catolică, noi frecventam liturghiile la biserică iar sora mea cea mare Monika, fiind cantor și organist era însărcinată cu toate programele muzicale, și așa am avut ocazia să cânt. Desigur, cu vocea mea naturală, de copil. Am cântat așa ani de zile, dar a urmat o perioadă când a trebuit să decid. Eu nu am urmat o școală de muzică eram în liceu teoretic și am dorit să mă duc la un liceu bun din Oradea, unde să-mi fac o cultură generală, dar până la urmă mi- am dat seama că totuși, vocea merge cel mai bine, asta știu să fac și îmi place. Pe la 16-17 ani am hotărât asta, și am început lecțiile de canto cu doamna Boros- Konrád Erzsѐbet, a cărei familie este în Oradea. Mult mai târziu am intrat la Facultatea de Muzică din Oradea unde am întânit o tânără profesoară, pe Lavinia Cherecheș, care mi-a fost nu numai dascăl ci și o bună și adevărată prietenă. Era severă, dar în același timp mi-a format o tehnică vocală pe care și azi mă bazez, și mi-a dat multă multă încredere. Am rămas foarte apropiate și încă ne mai întâlnim pentru a lucra împreună, pentru a împărtăși bucurii și emoții. A urmat apoi masteratul la Cluj, unde inițial nu am intrat, dar cred eu că astrele, Divinitatea, constelațiile, destinul, toate lucrează pentru a împlini ceva, de care eu, atunci, nu eram conștientă. La Conservator la Oradea am intrat printre ultimii, la Cluj am picat, dar după o săptămână am primit un telefon că s-au suplimentat locurile și sunt admisă. Am muncit din greu, și în al doilea an de masterat am intrat în corul Operei Maghiare din Cluj. Atunci a început totul.

Ce reprezintă pentru tine această instituție?
Opera Maghiară reprezintă pentru mine casa, leagănul, familia. Eu aici m-am născut muzical, m-am dezvoltat ca artistă. Vocea era desigur formată, dar ca artistă, ca actriță am învățat multe. Este foarte important să înțelegi ce se întâmplă cu personajul, gestica, mimica, mișcarea, transpunerea scenică, toate formează un proces foarte complex, care se învață în timp, este o experiență fără de care nu poți urca pe scenă. Aici, la Opera Maghiară, am primit primele roluri, e adevărat că în operete, dar a fost șansa mea să cresc de la roluri mai mici la cele importante. Am cântat multe operete, dar și roluri de operă, am cântat chiar și rock- opera, și opere contemporane. Spre exemplu am interpretat opera contemporană Sirenele, iar anul trecut am făcut prima audiție absolută a operei Byzantium, ambele scrise de compozitorul G. Selmeczi. Am cunoscut mulți oameni remarcabili, care m-au încurajat, mi-au deschis orizontul, m-au ajutat. Îi voi fi întotdeauna recunoscătoare doamnei Nagy Ibolya, o femeie remarcabilă care m-a ajutat enorm din punct de vedere muzical, cu care am cîntat dar am și vorbit mult, despre artă, despre rolul celui care dă viață muzicii, practic , atunci am deschis ochii și am înțeles multe lucruri. Îi sunt recunoscătoare lui G. Selmeczi, dirijor, regizor, compozitor, care m-a îndrumat, mi-a fost ghid de încredere, am învățat mult și de la dânsul, apoi d-nei Kirkosa Iulia, lui Horváth Jozsef care a avut încredere în mine și m-a încurajat continuu, tuturor celor de la Opera Maghiară care m-au făcut să mă simt iubită și apreciată Oamenii aceștia au fost foarte deschiși și cu toate că eu eram o începătoare, au avut răbdare cu mine, probabil că au intuit ceva, au avut ochi pentru mine. Sunt oameni de suflet și cred că așa ne-am conectat, pe un alt plan decât cel material, pe plan sufletesc, spiritual. Baritonul George Petean îmi este un prieten și un sfătuitor prețios. Când venea în Cluj, mă asculta, și practic el mi-a povestit totul despre scenele lumii, despre cum se reușește acolo.Este un artist foarte complex. Multă vreme mi-a spus că încă nu sunt pregătită, dar era sigur va veni momentul cînd voi urca pe scenele internaționale. Pentru un tânăr interpret este foarte greu să ajungă la o audiție în străinătate. Să–ți plătești drumul, cazarea și masa pentru a merge la o audiție, este foarte costisitor. Pentru mine aproape imposibil, însă cum spuneam, astrele, norocul, soarta lucrează, și câțiva directori artistici de la Düsseldorf au organizat o audiție chiar la Cluj, unde am participat. Inițial nu am primit nici un răspuns dar după câteva zile m-au sunat și mi-au spus că sunt interesați. Și așa am ajuns să semnez un contract permanent cu ei, în ansamblul de soliști, prin asta înțelegând că nu în calitate de colaborator. Doar în Germania și România mai sunt contracte permanente pentru soliști, în rest, în celelalte țări, operele angajează doar cu contract de colaborare pe un anumit timp.

Care a fost primul tău rol important? Cum ai ajuns la Düsseldorf, la Metropolitan?
În 2006 am avut examenul de masterat cu Mimi din Boema. A fost primul meu rol important. Pentru o începătoare este un rol greu, care trebuie pregătit foarte bine, dar am reușit. Am lucrat mult cu Lavinia Cherecheș și a ieșit foarte bine. În paralel țin minte că îmi pregăteam și debutul în Silvia. Apoi, debuturile s-au ținut lanț. Au fost atât de multe roluri încât de abia mai respiram, inclusiv opere mai puțin cunoscute, cum ar fi rolul Arminda din La finta giardiniera de Mozart, îmi amintesc că am cîntat chiar și în ungurește, Pamina din Flautul Fermecat, în Teatrul Erkel din Ungaria. Au fost foarte, foarte multe spectacole, și cam după 7-8 ani am reușit cu audiția pentru Düsseldorf.
Toți cei care vor să iasă pe scenele mari ale lumii, oricât de talentați ar fi, și oricât de mari sau frumoase sunt vocile lor, dacă nu au un impresar bun, au șanse puține. Norocul meu a fost că George Petean m-a prezentat doamnei Luiza Petrov, dar am așteptat mult. El nu m- a recomandat decât atunci când a știut că sunt cu adevărat pregătită, deoarece pe scenele mari concurența este acerbă, munca este grea și istovitoare, trebuie să ai pe lăngă voce, nervi tari, voință, fizic, să dai tot din tine. Desigur că și satisfacția e pe măsură, sălile sunt pline continuu, un spectacol pregătit se joacă de câte 10-20 de ori în stagiune și totdeauna sala e plină. Un alt aspect este faptul că orchestra este mai mare, sălile operelor mult mai spațioase, deci automat vocea trebuie să pătrundă, să fie mai puternică, și asta cere efort. Apoi este presiunea concurenței...nu e ușor.
În 2012, prin doamna Petrov, am dat o audiție la Opera Bastille pentru rolul Nedda, în care era titulară Inva Mula care anulase contractul. Am cantat Pagliacci alături de Vladimir Galouzine sub bagheta unui dirijor excepțional, Daniel Oren. El are o personalitate puternică și este recunoscut pentru severitatea sa. Toți se temeau de el, și eu am auzit desigur, de la colegi cît este de intransigent. După ce am luat audiția, eram răcită, nu am cântat la repetiții și am crezut că mă va da afară. Dar, în final m-a îndrăgit, a fost atât de mulțumit de mine încît m-a luat cu el într-un turneu în Israel la celebrul Festival de la Masada, la Marea Moartă, unde am cîntat Micaela, iar viața a făcut să ne tot reîntîlnim.
Ca să revin, am avut un succes foarte mare cu Paiațe, astfel încît conducerea de la Opera Bastille a hotărît să-mi prelungească contractul pentru încă doi ani, și în 2014 am cîntat alături de Angela Gheorghiu, Musetta, în care tot Oren a dirijat. Au urmat turneele din Avignon, Israel, Beijing. În China am interpretat rolul Nedda într-o regie de Paiațe semnată de renumitul regizor Giancarlo del Monaco ( fiul celebrului Mario del Monaco).
Anul trecut, în primăvară, când cântam Musetta la Opera Bastille alături de Angela Gheorghiu, Ludovic Tezier, Stefano Secco, Maria Agresta, în paralel Anita Hartig cânta Mimi la Metropolitan, iar doamna Luiza Petrov era acolo. Cei de la Metropolitan căutau o altă Musetta și atunci doamna Petrov a spus că ea are o Musetta elegantă, rafinată, care are mare succes la Paris. Ei au confirmat că sunt interesați și am trimis niște înregistrări după care, tăcere, nu am primit nici un răspuns. Am crezut că au uitat de mine și am continuat spectacolele la Düsseldorf și Paris. În toamnă am avut un mare succes la Strassbourg cu L’amico Fritz de P. Mascagni, o operă mai puțin cântată, alături de un tenor român de mare perspectivă, Teodor Ailincăi din București. În sală se afla o persoană importantă, doamna Eva Wagner, consultant artistic al Operei Metropolitan, care m-a ascultat, și într-un final am semnat cu această prestigioasă instituție un contract pentru 2016-2017, iar acum, de curând, mi s-a solicitat o prelungire a contractului pe 2017-2018, așa că deja am semnat cu ei.

Nu te-am întrebat dacă ai modele în cânt, mentori, idoli poate?
O, de la Maria Callas care este desigur un reper valoric de mare forță, trecând prin toate marile soprane ale lumii, ascult foarte multe interpretări. Virginia Zeani este desigur un mare model pentru mine, este mătușa Laviniei Cherecheș a cărei metodă de cânt ea o predă la clasă, astfel într-un fel mă simt ca o verigă în această moștenire. Am citit cartea dînsei, m-a impresionat și inspirat viața și cariera ei extraordinară.
Dar foarte multă lume mi-a atras atenția că timbrul vocii mele este foarte apropiat de cel al Mirelei Freni. Într-adevăr, există o similitudine în felul în care simțim rolurile, în culoarea vocală și există și o foarte mare compatibilitate cu personaje care au făcut-o pe ea celebră, roluri care mie mi se potrivesc extraordinar de bine. Mă feresc însă de influența pe care o exercită audiția, ea trebuie să rămînă la un nivel de informare, consultativ, pentru că personalitatea fiecărui interpret este foarte importantă.

Ce urmează?
Urmează Liu la Düsseldorf

Cu ce gânduri te întorci acasă?
Mă întorc cu mult drag, cu multă iubire, mă întorc pentru ca să-mi găsesc liniștea, să mă odihnesc, să mă întâlnesc cu prieteni dragi.
Acasă e acasă !

Interviu luat de Mirela Tîrc.










Facebook

ÎNSCRIE-TE LA NEWSLETTER