2017-09-26

Oberon, Weber însuși



Afirmația în sine nu este deloc dar deloc exagerată. Este expresia celei mai bune caracterizări pentru Carl Maria von Weber (1786–1826), compozitorul-dirijorulpianistul-chitaristul și criticul muzical adept și propovăduitor al conceptului de operă de artă totală sau ceea ce Wagner va numi mai târziu, Gesamtkunstwerk.

Weber este considerat a fi unul din fondatorii operei naționale germane, tonul dându-l Freischutz, operă prin care Weber eliberează opera germană de orice influențe franceze sau/și italiene. Mai mult chiar… Weber este considerat pe drept cuvânt, un geniu al uverturii, și ajunge să asculți uverturile la Freischutz, Oberon, Euryanthe, la Stapânul duhurilor sau Abu Hassan, întruchipări ale artei sale componistice, artă marcată de culori orchestrale și efecte sonore diverse, ansambluri orchestrale omogene, o știință a orchestrației care, printr-o extindere fi rească, se regăsește în toate lucrările sale (de la opere la simfonii, de la concertele pentru clarinet la cele pentru pian, în Concertino pentru corn și orchestră în mi minor…). Sunt tot atâtea motive de a fi mulțumiți de alegerea operei Oberon ca primă premieră a stagiunii ce s-a deschis cu puține zile în urmă. Dacă vreți, este o reîntoarcere în și spre lumea mirifică a romantismului, manifestare a fanteziei, originalității, a iubirilor pure, a emoțiilor puternice și nu în ultimul rând, a libertății creatoare.

La prima vedere ar putea fi văzută ca o alegere hazardată, titlul în sine nefiind des pus în scenă de teatrele lirice. Și totuși, anul 2017 mă și ne contrazice. Motiv pentru care trebuie să menționez faptul că numai în 2017, Oberon a fost prezentată la Washington în GALA Hispanic Theatre (12 iunie; toate reprezentațiile au fost jucate cu casa sold out!), apoi în cadrul Festivalului de operă de la München, producție Bayerische Staatsoper und Theater an der Wien (iulie), respectiv pe scena Operei Bavareze de Stat din München. Și acum, pe scena Operei Maghiare din Cluj- Napoca. Ce poate fi mai frumos!

Oberon este, din păcate, cântecul de lebădă a lui Weber. Cu toată sănătatea șubrezită și neascultând sfaturile medicului său, Weber, și din rațiuni financiare, se îndreaptă spre Londra, pentru a da viață ultimului său proiect, alegere între Faust și Oberon. Alege Oberon, poveste bogată și evocatoare pentru scenă, mai ales că libretul scris de James Robinson Planché, se bazează pe poemul lui Wieland. Cu extinderi la Shakespeare (Visul unei nopi de vara, 1605), respectiv Ben Jonson (Oberon, the Fair Prince, 1616).

Drept urmare, Oberon nu este numai ultima sa compoziție, ci și ultima pe care are ocazia să o dirijeze la premiera de la Covent Garden Londra, 12 aprilie, 1826. Opera este întâmpinată cu aplauze la scenă deschisă, într-un singur cuvânt, un triumf. Unul la baza căruia stau construcția uverturii de un romantism echilibrat, personaje bine conturate grație culorilor timbrale, coloritul feeric și nu în ultimul rând, tema preluată din una din legendele germane, alegerea subiectului ce conține elemente supranaturale, o veritabilă provocare pentru acele timpuri. Care îi și reușește. Weber recreează miraculoasă lume a elfilor și a zânelor, cea a regatului lui Oberon, cea a iubirii împlinite într-o lume nouă.


Ascultați cu atenție Oberon. Ascultați-l nu numai pentru uvertura. Ascultați-l și pentru minunatele arii „Eil edler Held befreie dir die Braut” (Reiza), „Warum musst du schlafen” (Reiza), „Von Jugend auf in dem Kampf gefild” (Huon), „Vater hor mich” (Huon), „Arabiens einsam Kind” (Fatima), „Ozean du Unge Heuer” (Reiza), „Arabien mein Heimatland” (Fatima), pentru duetul „Seele froh in Jubelklngen” (Reiza – Fatima), pentru cvartetul „Über die blauen Wogen” (Fatima –Sherasmin – Reiza – Huon)…
Este Oberon. Este Weber însuși!

Demostene Șofron