Byzantium

Operă în două acte de György Selmeczi pe un libret de Kapecz Zsuzsa și Selmeczi György după drama cu același nume a lui Herczeg Ferenc

Drama istorică Byzantium de Ferenc Herczeg a avut premiera la Budapesta în 1904 iar în 19 mai 1905 a fost reprezentată și la Teatrul Maghiar din Cluj, cel mai probabil în regia lui Janovics Jenő care era și directorul instituției, pe atunci. Succesul la public a determinat conducerea teatrului să o reprogrameze aproape în fiecare stagiune, din 1905 în 1943 fiind jucată de 42 de ori, cu o pauză de 10 ani, între 1929 și 1939 și având 9 premiere diferite.
Premiera absolută a operei Byzantium, semnată de compozitorul contemporan maghiar György Selmeczi are loc în orașul natal al autorului, Cluj-Napoca, la 110 ani de la premiera budapestană. Sándor Hevesi, critic de teatru apreciat la începutul secolului 20, a afirmat că Byzantium este cea mai reușită dramă maghiară a tuturor timpurilor.
Acțiunea operei se petrece în ultimele zile ale Imperiului Bizantin, când la Constantinopol are loc ultimul asediu al turcilor. În legătură cu actualitatea operei, György Selmeczi afirmă: „În Byzantium, în centrul cadrului istoric stă o problematică ce nici astăzi nu și-a pierdut autenticitatea. Această tematică este legată de ideea relativizării și degradării valorilor care caracterizează întreaga eră contemporană. Parte a acestui fenomen este criza morală, al cărei exemplu edificator este socitatea pervertită a Bizanțului, unde trădarea, decăderea etică sunt caracteristice – o societate pe cale de a se dezbina, de a se descompune. Bazele societății umane se dezintegrează și astfel se creează o situație de criză în care toată lumea pierde. Este o temă care poate fi și merită a fi actualizată, fiindcă în ciuda secolelor care au trecut de atunci, putem vorbi și astăzi despre degradarea valorilor, despre schimbarea sensului moralității. În acest fel, tematica centrală devine valabilă și în prezent.”

Ferenc Herczeg (1863-1954) a fost unul dintre cei importanți dramaturgi maghiari și scriitor de nuvele de la începutul secolului XX, exponentul literaturii conservator-naționaliste în Ungaria. Herczeg s-a născut într-o familie înstărită de origine germană. Cu toate că a studiat dreptul, a ales o carieră literară care a avut succes încă de la publicarea primei nuvele în 1890. În 1895 a fondat Új Idők (Timpuri Noi), care a rămas în prima jumătate a secolului revista literară a elitei conservatoare și a clasei de mijloc din Ungaria. Nuvelele sale, scrise într-o manieră ușor ironică, umoristică și critică la adresa societății, sunt cele mai bune exemple de literatură fină, menită să nu lezeze publicul conservator pentru care acest tip de critică era o experiență nouă.

Compozitorul György Selmeczi este născut în Cluj –Napoca, în 8 martie 1952. Personalitatea sa creativă excepțională își propulsează energiile în toate domeniile ce includ arta muzicală în reprezentările ei vii, spectaculare. György Selmeczi este atât compozitor cât și dirijor, pianist, regizor, lector universitar, redactor de Radio și de Televiziune sau editor muzical, iar spiritual său iscoditor cercetează continuu orizonturi de reprezentare ale artei sunetelor care pot fi explorate.
Și-a început studiile la Cluj, le-a continuat la București cu György Halmos și Tiberiu Olah și la Budapesta, între 1976-77, aprofundând meșteșugul componistic cu Pál Kadosa. În 1979 se specializează la Paris, în IRCAM cu Pierre Boulez iar la CERIS cu Daniel Charles. Creația sa muzicală cuprinde atât genuri camerale, simfonice, vocal simfonice, de operă, cât și muzică de film. Pentru prolifica sa activitate a fost recompensat cu numeroase distincții incluzând premiile Liszt, Erkel și de trei ori Premiul Artisjus pentru cele mai bune interpretări ale muzicii contemporane, de două ori premiul Budapest Film Revue pentru cea mai bună coloană sonoră, premiul pentru compoziție la Kecskemét Animation Film Review, Premiul Duna TV în 2008, precum și Crucea Ordinului de Merit în grad de cavaler al Republicii Ungaria în 2010.

Synopsis

Partea I.
În palatal imperial lamentațiile victimelor asediului Bizanțului se împletesc cu pregătirile pentru o nouă sărbătoare a curtenilor. Amiralul Laskarias, Murzafos neguțătorul și Spiridion șambelanul uneltesc împotriva împăratului visând că trădarea le va aduce beneficii materiale. Alături de ei, Lysander, poetul și Krates înțeleptul curții, nutresc aceleași sentimente în timp ce Marele Duce Demetrios, fratele nebun al împăratului, susținut de Patriarhul Bizanțului se pregătește să preia tronul după înfrângere. Împărăteasa Irene este primită cu mare fast de curteni, apoi I se înmânează o scrisoare de la sultanul Mohamed care-i promite o nouă viață, plină de lux dacă-și va trăda soțul. Aceasta tânjește după bogăție și fast dar mai ales după putere. Apare împăratul Constantin care epuizat, palid și deznădăjduit se adresează poporului vorbindu-i despre credință și încredere. Giovanni căpitanul mercenarilor genovezi, plătiți să apere orașul blamează poporul de lași și trădători ai Bizanțului.
În intimitate, Constantin și Irene își exprimă vina și amărăciunea de a nu fi putut salva imperiul. Afară, participanții la procesiune se roagă la sfinții Bizanțului, ultima lor nădejde.După plecarea împărătesei iubita împăratului, Herma, deghizată în paj îl încurajează să lupte până la sfârșitul inevitabil. Sultanul Mohamed anunță că va trimite doi soli pentru negocieri. Împărăteasa se hotărăște să-l otrăvească pe Constantin poruncindu-i Zenoviei, confidenta sa să--i servească ceva de băut. Tot ea, în ultimul moment smulge cupa din mâna soțului său dezvăluindu-și planul criminal.

Partea a II-a.
Cei doi soli, Khalil și Ahmed khan, vărul sultanului aduc vestea că Mohamed nu oferă pace, doar milă permițând împăratului și curții să fugă iar poporului clemență. Decizia lui Constantin însă este șocantă: el ordonă decapitarea lui Ahmed și lupta până la capăt pentru a salva Bizanțul. Giovanni mercenarul slăvește curajul împăratului dar poporul strigă: Moarte lui Constantin! În cele din urmă conspiratorii deschid inamicilor poarta Romanos a cetății. În sala tronului, Khalil, bătrânul războinic turc, urmat de o adunare funebră ce însoțește cadavrul împăratului, îi aduce omagii nobilului său inamic, Constantin, și vitejiei sale. Irene cade în genunchi și bea din cupa cu otravă. Destinul Bizanțului și-a scris ultima filă.

Distribuția:

Împăratul Constantin, ….……............................…. Pataki Adorján
Iréné, soția împăratului..............................................Kele Brigitta
Demeter, fratele împăratului.....................................Rétyi Zsombor
Spiridion, șambelan..................................................Balla Sándor
Zenobia, confidenta împărătesei…………………..…….Molnár Mária
PatriarhulBizanțului ...............................................Szilágyi János
Lascarias, amiral....................................................Sándor Csaba
Lysander, poet laureat ...........................................Szabó Levente
Krates, filozoful curții............................................Mányoki László
Murzafos, traficant.........................................Laczkó Vass Róbert
Giovanni, căpitanul mercenarilor genovezi.................Sándor Árpád
Herma ..................................................................Chiuariu Livia
Un mesager ……………………………………….………Pataki Enikő
Kalil, solul sultanului.......................................... .Köpeczi Sándor
Ahmed, vărul sultanului..........................................Albert Ferencz

Poporul bizantin, domnițe, soldați, mercenari genovezi

Dirijor: Jankó Zsolt

Scenografie și costume: Zeke Edit
Maestru de cor: Kulcsár Szabolcs
Concert maestru: Barabás Sándor, Ferenczi Endre
Corepetitor: Incze G. Katalin, Nagy Ibolya, Nagy Gergő
Regia tehnică: Venczel Péter
Sufleur: Kondrát Bea, Kostyák Júlia

Asistent regie: Gombár Annamária
Regia: Zakariás Zalán
2014. Octombrie 30 ora 18:30





Facebook

ÎNSCRIE-TE LA NEWSLETTER


NOI.
17.
18.00

Giuseppe Verdi: OTELLO